Pentru că sezonul rece şi-a revendicat drepturile şi s-a instalat şi la noi în ţară, vă prezint o pasiune care, uşor uşor a luat aspectul unei meserii. Este vorba de „mushing”. Acest termen se referă, de fapt, la sportul în sine văzut şi ca metodă de transport cu ajutorul câinilor, care include atelaje. Mushing-ul este raportat la cursele de atelaje, skijoring şi pulka, „weight pulling”, etc. Etimologic, termenul „mushing” îşi are originea în cuvântul francez „marche” („mers”). Mushing-ul poate fi o activitate utilitară, recreativă sau competitivă. Ca disciplină sportivă, este practicat la nivel mondial, dar cu precădere în America de Nord şi în nordul Europei. Competiţii sportive care mizează pe prezenţa şi pe competenţele musherilor sunt organizate anual de către Federaţia Internaţională a Sporturilor cu Atelaje (IFSS) şi de Asociaţia Internaţională a Curselor de Atelaje Canine (ISDRA).
Deşi mushing-ul este văzut, în primul rând, ca un sport strâns legat mai ales de cursele de sănii, datorită unor pasionaţi ai sporturilor de iarnă, a căpătat şi o tentă distractivă, fiind văzut ca o formă de relaxare în aer liber alături de prieteni (câini şi oameni) şi familie. De asemenea, să nu-i uităm pe cei care au dezvoltat mushing-ul utilitar, folosit mai ales pentru transportarea lemnului, uneori pentru livrarea scrisorilor în zone îndepărtate. În unele locuri, câinii au fost înlocuiţi cu snowmobile dar există şi zone inaccesibile pe unde tot săniile cu câini reuşesc să treacă de aproape orice obstacol.
Eşti pregătit să devii musher?
Pe de o parte, mushing-ul este provocator şi destul de palpitant, dar a începe să coordonezi o echipă de câini este un angajament destul de mare. Trebuie să fi sigur că asta îţi doreşti să faci, că eşti capabil, şi că nu te vei da în lături în a cere, la nevoie, ajutor celor cu experienţă mai mare decât a ta. Trebuie să ai timp, energie şi resurse financiare pentru a deveni musher. Şi mai trebuie să respecţi regulamentele competiţiilor la care vei participa. Unii sunt prinşi în mreaja mushing-ului încă de la primele curse de sănii la care participă şi se gândesc că ar face orice sacrificiu pentru a avea propria echipă. Gândeşte-te bine şi analizează situaţia pentru a-ţi stabili priorităţile. Găseşte-ţi un mentor sau încearcă să stai o perioadă pe lângă un musher cu experienţă ajuntându-l din postura de handler. Dacă ai peste un an de expetienţă în lucrul cu câinii ai putea să antrenezi o echipă aparţinând unei canise dezvoltate.
Studiază-ţi cu atenţie propriul stil de viaţă (dar şi pe cel al familiei tale) pentru a stabili dacă eşti compatibil cu cursele de câini. Dacă simţi că această activitate ţi se potriveşte ca o mănuşă, nu mai sta pe gânduri şi îndeplineşte-ţi visul! Sigur te vei întreba de câţi câini ai nevoie? Cel mai bine este să porneşti cu o echipă restrânsă. Trebuie să ai timp nu doar să antrenezi câinii, ci şi să-i hrăneşti, să îi perii suficient de des, să îi speli, să ăi socializezi, dacă este cazul să reiei dresajul sau să rezolvi anumite probleme de comportament, să îi duci la veterinar pentru deparazitări şi vaccinări. Dacă eşti familist/familistă, copiii, soţia sau soţul te vor susţine moral şi te vor ajuta?
Fă-ţi iarna car şi vara sanie!
După cum spuneam, ai nevoie şi de resurse financiare pentru a porni ca musher. Aşa că, verifică-ţi bugetul înainte de a-ţi lua vreun angajament! O sanie este destul de costisitoare. Trebuie să investeşti şi într-o hrană de calitate, adecvată nevoilor energetice ale câinilor, vizitele la veterinar costă şi ele, construirea padocurilor, înscrierile la concursuri, echipamentul tău şi cel al câinilor, întreţinerea maşinii cu care vă deplasaţi la locurile de antrenament, benzina sau motorina, etc. De aceea este recomandabil să porneşti, pentru început cu o echipă mică (între doi şi patru câini). Asta dacă vorbim de cursele de sănii. Dacă vrei să practici skijoring, este sufiecient şi un singur câine. Un alt pas important îl reprezintă o sursă de informare de încredere. Spuneam că ideal ar fi să găseşti un mentor care să-ţi îndrume paşii. Un musher cu experienţă te poate învăţa cum să-ţi educi câinii, cum să îi legi la sanie, pe unde te poţi antrena, etc.
Nu neg că internetul este o sursă bună de informare, dar trebuie să ai deja o bază pentru a putea să filtrezi informaţia găsită. Există şi lucrări de specialitate (unele pot fi citite on-line în limba engleză, altele pot fi aciziţionate de pe site-urile care le comercializează) cum ar fi „Mush! A Beginner s Manual of Sled Dog Training”, editată de Charlene G. LaBelle sau „Dog Driver: A Guide for the Serious Musher” (Alpine Publications), „The Joy of Running Sled Dogs” (Noel Flanders). Orice sursă de informare ai alege, nu uita că atât noi, oamenii, cât şi prietenii noştri, câinii, suntem diferiţi. Unele sfaturi poate nu se potrivesc altora, dar pentru noi sunt ideale!
Trebuie să te familiarizezi şi cu regulamentele de concurs, pentru că vei afla informaţii preţioase despre cum trebuie să se desfăşoare acestea. De exemplu, „musherul îşi va trata cu respect câinii conform normelor de protecţie a animalelor; musherul nu va supune câinii la nicio formă de stres, nici după trecerea liniei de finish, nici în timpul cursei” sau „musherul, echipa şi echipamentul trebuie să fie disponibile pentru verificare la suprafaţa de start cu cel puţin patru minute înainte de timpul stabilit pentru start „ (extras din Regulamentul FISTC al Curselor de Sprint – Federation Internationale Sportive de Traineau a Chiens).
Pe locuri, fiţi gata…
După ce ai parcurs etapele de iniţiere, urmează participarea concretă într-o competiţie. Şi România găzduieşte de câţiva ani încoace curse de sănii (bineînţeles, dacă stratul de zăpadă din zonele de concurs permite desfăşurarea acestora). Alaska are Iditarodul, noi avem Sania Albastră, desfăşurată la Vlăhiţa (jud. Harghita) sau Cupa Borsec.
Ce câini preferă musherii
Mushingul implică exemplare canine robuste pentru expediţiile lungi (Malamutul de Alaska), pentru curse de sprint fiind preferaţi Husky de Alaska şi Husky Siberieni. Şi alte rase nordice precum Samoyede-ul şi Northern Inuit, sau metişi ai raselor nordice sunt folosite cu succes în cursele de sănii.
Doi musheri cu experienţă de peste 30 de ani în cursele de sănii, Miki şi Julie Collins, mărturisesc că, pentru a deveni un bun musher trebuie, în primul rând, să ţii cont de aceste două reguli de bază:
- 1) Un musher neexperimentat ar trebui să pornească la drum în acest sport alături de o echipă canină cu experienţă, de la care poate învăţa „cum stă treaba”, în mod practic!
- 2) Viitorul musher trebuie să-ţi găsească un mentor sau cel puţin o carte suficient de complexă pentru a-i răspunde la toate întrebările. Este greu şi chiar frustrant să încerci să reinventezi roata! De ce să nu apelezi şi să înveţi de la oamenii cu experienţă?
autor: Mihaela Istrate