Skijoring – mişcare şi distracţie pentru tine şi câinele tău!

Iarna şi-a adus bagajul şi s-a instalat cu tot arsenalul, pentru câteva luni, pe meleagurile noastre. Mulţi ne pregătim echipementul de ski sau de snowboard şi aşteptăm deschiderea pârtiilor. În acelaşi timp cei care vor să-şi ia câinii la munte sunt un pic sceptici pentru că ar vrea şi să stea mai mult timp în companie acestora dar şi să se distreze pe pârtii sau în apropierea lor. Se pare că există o cale de mijloc, din păcate încă neexploatată cum trebuie la noi în ţară, care-ţi oferă posibilitatea să schiezi în compania câinelui tău: skijoring.

Ce este skijoring-ul

Te tot plângi că al tău câine trage când îl scoţi afară, în ham. Atunci profită şi antrenează-l pentru skijoring. Dacă ai un câine de talie mijlocie sau mare căruia îi place să tragă şi dacă îţi place să schiezi atunci poţi să practici skijoring. Pentru a pătrunde în tainele acestui sport, mai întâi trebuie să facem o incursiune în disciplina denumită „ski fond”.
În primul rând, acest tip de activitate se practică pe suprafeţe întinse acoperite de zăpadă. Istoria sa este foarte veche, seculară putem spune, începând în momentul în care omul a înţeles că, prin ataşarea unor bucăţi de lemn la nivelul tălpilor se poate deplasa mai repede pe zăpadă. Ulterior, această activitate a devenit din ce în ce mai des întâlnită, fiind practicată chiar şi în interiorul armatei (de exemplu, în 1564, armata suedeză echipată cu skiuri, a cucerit oraşul Dronthein, sosind înaintea norvegienilor care mergeau pe jos). Nu trebuie să fi campion la ski fond pentru a practica cu succes skijoring! Cei care au iniţiat acest sport au realizat că ajutorul câinilor este binevenit: skiorul stabileşte ruta şi skiază în direcţia dorită iar câinele adaugă un plus de putere echipei, prin faptul că aleargă şi-şi trage după sine partenerul. Skiorul poartă un ham special (se pot utiliza şi hamuri de alpinism) iar câinele un ham special pentru tracţiune, cei doi fiind „conectaţi” printr-o coardă sau cordelină.

Ce câini pot practica skijoring

În principiu, orice câine poate trage în ham, dar nu orice câine poate practica skijoring. Îţi închipui un Chihuhua trăgându-şi stăpânul pe skiuri? În schimb, un Husly Siberian va face faţă cu succes chiar şi unui traseu dificil. Nu există comenzi speciale pentru a determina câinele să tragă. El trebuie să fie motivat de propria sa dorinţă, să se coordoneze bine cu stăpânul şi să-i asculte comenzile privind schimbarea direcţiei.
În competiţiile de skijoring pot fi văzute multe rase de câini (sau metişi) toţi însufleţiţi de dorinţa de a trage şi de a alerga. Câini atletici precum Pointerii, Setteri, câinii de turmă, practică cu bucurie skijoring-ul. Ca să nu mai vorbim de rasele nordice (Husky Siberian, Malamut de Alaska, Samoyede etc.). Orice câine cu un nivel ridicat de energie este capabil să practice acest sport (Labradorii, Golden Retrieverii, Schnauzerii, Amstafii).

Competiţiile de skijoring – o provocare

Skijoringul este practicat în multe ţări în care sporturile de iarnă au tradiţie, Statele Unite, Canada, Suedia fiind doar câteva dintre acestea. Majoritatea curselor se întind pe distanţe cuprinse între cinci şi 20 de kilometri. Probabil cea mai lungă cursă este Road Runner 100 care se desfăşoară în Whitehorse – Yukon, pe o distanţă de 160 de kilometri. În Statele Unite ale Americii şi Canada, competiţiile de skijoring se desfăşoară în paralel cu cursele de sănii iar în ţările scandinave sunt strâns legate de sportul denumit Pulka. Acesta presupune tragerea unei sănii de mici dimensiuni de către un skior sau de către un câine. Sania poate fi utilizată pentru transportarea unui cort, a hranei şi chiar în cazul în care o persoană are nevoie să fie transportată. Deşi pare un sport dedicat raselor nordice Husky Siberian şi Malamut de Alaska, câinii cei mai bine cotaţi sunt Pointerii şi Bracii, Ogarii englezi, Husky de Alaska şi metişi ai lor.
În funcţie de aria de desfăşurare, competiţiile de skijoring se desfăşoară sub tutela uneia dintre cele trei oragnizaţii majore: în Statele Unite şi Canada există ISDRA – Asociaţia Internaţională a Curselor de Atelaje cu Câini, în Europa ESDRA se ocupă de buna funcţionare a curselor (Asociaţia Europeană a Curselor de Atelaje cu Câini). Şi mai există Federaţia Internaţională a Sporturilor Canine cu Atelaje (IFSS) în cadrul căreia sunt organizate curse separate pentru bărbaţi şi pentru femei sau pentru categoriile „skior împreună cu un câine” şi „skior împreună cu doi câini”. În cadrul IFSS au fost organizate următoarele campionate de skijoring: în 2005 în Dawson City, Yukon, Canada; în 2007 în Gafsele, Sweden; în 2009 în Daaquam Quebec, Canada; în 2011 în Hamar şi Holmenkollen, Norvegia.
În luna februarie a acestui an, în Statele Unite a avut loc cel mai mare campionat de skijoring, în Minneapolis, la City of Lakes Loppet. 200 de echipe s-au întrecut în cadrul acestui eveniment care s-a dovedit a fi şi primul Campionat Naţional de Skijoring.

Echipament pentru practicarea skijoring-ului

  • 1. Skiuri, clăpari, piele de focă sau ceară, legături, beţe de ski – disponibile în magazinele de specialitate;
  • 2. Ham sau centură pentru skior. În această activitate fac faţă cu brio şi hamurile utilizate în alpinismul sportiv, mai ales că sunt prevăzute cu chingi pentru picioare ceea ce oferă o poziţie comodă şi corectă.
  • 3. Ham pentru câine: se poate utiliza un ham special pentru cursele de atelaje. Ideal este ca hamul să fie căptuşit cu un material moale şi mai lat mai ales pe părţile din jurul gâtului şi al pieptului. Hamul trebuie ales în funcţie de talia câinelui, nu trebuie să-l strângă şi nici să fie prea larg, să fie destul de lung ca întindere, să ajungă la baza cozii câinelui şi să nu-l incomodeze stânjenească la alergare. Există trei tipuri de ham cel mai răspândit fiind cel pentru sprint (curse pe distanţe scurte), cu benzile pe spate în formă de X. Urmează hamul pentru competiţii pe distanţe mai lungi, cu benzile de pe spate paralele şi hamul pentru tracţiune de greutate, mai lung decât corpul câinelui, având benzi laterale şi distanţiere care echilibrează greutatea.
  • 4. Coarda sau cordelina care uneşte cele două hamuri (al skiorului şi al câinelui) trebuie să fie lungă de circa 1, 5 metri. O coardă mai lungă este utilizată atunci când sunt folosiţi doi sau chiar trei câini. De regulă, se leagă de coarda principală (coardă statică) şi o bucată de coardă elastică aceasta amortizând o eventuală oprire bruscă a schiorului. Cei care vor, la nevoie, să se „elibereze” mai repede şi să nu mai fie „legaţi” de câine, îţi pot lega coarda de ham cu ajutorul unei carabiniere, ceea ce le permite o detaşare rapidă de câine.

Skiorului şi câinelui le stă bine cu drumul!

Cei mai mulţi practicanţi ai skijoringului folosesc stilul de skiat tradiţional, aplicat în skiul de fond. De folos sunt şi pieile de focă, naturale sau artificiale care împiedică alunecarea înapoi a skiului, permiţând totuşi alunecarea înainte. O altă alternativă o reprezintă ceruirea skiurilor pentru a evita încetinirea echipei. Câinii folosiţi în skijoring nu necesită un dresaj de specialitate în afară de comenzile de bază utilizate şi în cursele de atelaje: comanda pentru pornire, penrtu întoarcere stânga- dreapta, pentru oprire. Pentru a participa la curse, echipele trebuie să înveţe să treacă pe lângă ceilalţi participanţi fără a se lovi de ei. Echipele experimentate îşi devansează adversarii trecând pe lângă ei fără macar să se întoarcă să-i privească.

Dacă aş vrea să practic skijoring în România aş alege pentru început drumul care leagă Buşteniul de Gura Diham. Din punctul meu de vedere acesta poate fi un bun traseu de acomodare atât pentru skior cât şi pentru câine. De asemenea, la Pârâul Rece (Predeal) sunt trasee pentru practicarea skiului de fond şi de ce nu, a skijoring-ului!

autor: Mihaela Istrate

Adauga gandurile tale

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *